Planul de învatamânt al
programului de masterat interdisciplinar
„Spectacol, Multimedia, Societate” SMS

Programul de masterat SMS reprezinta a treia etapa în cadrul modului didactic organizat de CESI în Consortiul UB-UAUIM, dedicat studiilor universitare post-licenta (nivelele II si III, învatamânt Bologna). Tema comuna (aria stiintifica) pentru programele de masterat SMS, TPI si Scoala Doctorala „Spatiu, Imagine, Text. Teritoriu” (SD-SITT) - organizata în cadrul aceluiasi Consortiu - v. www.cesi.ro, rubrica Doctorat -, este: studiul interdisciplinar al imaginii, însa specific programului SMS este studiul interdisciplinar al spectacolului, ceea ce îl diferentiaza net de programul TPI.

Introducerea unui al doilea program de masterat interdisciplinar, alaturi de cel care functioneaza deja din 2001, TPI, are ca scop diversificarea directiilor de învatamânt si de cercetare la CESI. Cele doua programe nu se concureaza, ci se sprijina reciproc, deoarece SMS prevede tocmai acoperirea acelor aspecte ale imaginii vizuale la care TPI, din lipsa obiectiva de timp, nu se poate opri. Relatia functioneaza si invers: TPI se refera la tipuri de imagini vizuale care nu se constituie în spectacol si au, de-aceea, un cu totul alt impact asupra publicului. În fond, numai împreuna TPI si SMS analizeaza, aproape complet, vastul domeniu al imaginii vizuale si al rolului ei pentru societatea noastra. 

 Programul SMS este conceput, în primul rând, interdisciplinar, în cadrul domeniului stiintelor umaniste („studii culturale” legate de tema spectacolului, deci de Visual Culture, în principal) si între acesta si alte domenii fundamentale, precum artele (specializari: „teatru si „cinematografie si media”). Aceasta trasatura a sa si confluenta celor trei domenii îl situeaza ca o propunere unica printre programele de masterat din învatamântul superior românesc.

Acesta program este construit pe doua dimensiuni: teoretica si practica (analiza). Prima este reflectata în planul de învatamânt de cursurile de teorie si filosofie a vizualului. A doua dimensiune are ca scop pregatireaîn analiza spectacolului si a imaginii multimediale corelate - în teatru, cinematografie si dans. Abordarea teoretica a spectacolului este prioritara, nu numai în modulul de „Teorie”, ci si în celelalte. Abordarea practica înseamna doar analiza unor spectacole anume si are loc mai mult în timpul discutiilor în jurul celor doi artisti rezidenti din teatru si, respectiv, cinema, ca si în unele aspecte ale modulului „Spatiu, scenografie, miscare, dans”. Exemple concrete de spectacol vor fi discutate si în alte cursuri si ateliere.

Programul SMS este diferit de alte programe de masterat atât prin structura sa curriculara, care îl aduce alaturi de programele strategice al universitatilor din UE (el fiind un astfel de program al UB), cât si prin faptul ca reprezinta o reala deschidere interdisciplinara între domeniul stiintelor umaniste, arte, si arhitectura. Parteneriatul UB-UAUIM asigura curriculei programului SMS un modul de cursuri dedicate scenografiei, spatiului si obiectului, si care trateaza imaginea din punctul de vedere al functiilor sale pentru patrimoniul construit si receptarea sa de catre individ si societate. Programul SMS difera de programul de studii al literaturii teatrale (dramaturgie), de specializarea „istoria artei”, pentru ca nu trateaza în mod istoric imaginea si nici aparitia si dezvoltarea stilurilor artistice, ca si de tehnica de realizare a imaginii, ca la învatamântul vocational de arta (profesional) ori la cel despre medii.

Programul SMS este puternic diferentiat de alte programe din domeniul studiilor culturale, dedicate cercetarilor concentrate în primul rând asupra unor tipuri de civilizatii (studii iudaice, studii americane etc.), de cel al artelor spectacolului (abordate întotdeauna profesional), de cel al arhitecturii propriu-zise (dedicate exclusiv problematicilor identitare si tehnice ale patrimoniului construit) sau de cel strict mediatic, dedicat mass-media în exclusivitate (abordate atât din perspectiva istoriei lor, a stilurilor, cât si din punct de vedere tehnic).

Daca actualul program de masterat, „Teoria si practica imaginii” (TPI), prezinta introduceri generale în domeniile teatrului si cinematografului, restul programului fiind dedicat imaginii bidimensionale, mai ales picturale si fotografice, fundamentate estetic si urmarite în diverse perioade istorice, noul masterat, „Spectacol, multimedia, societate” (SMS), se ocupa cu precadere tocmai de ceea ce dincolo era tratat la nivel introductiv, anume de imaginea tridimensionala a spectacolului în miscare si în spatiu, de rolul lui social în lumea de astazi si de modul în care acesta poate fi, practic, gestionat.

În plus, ca program de cercetare si activitate didactica, SMS este axat pe contemporaneitatea postmoderna si pe noua avangarda, în timp ce programul TPI se refera mai mult la modernitate (interbelica) si la originile ei. Speram astfel ca cele doua masterate sa se completeze reciproc si, în acelasi timp, sa raspunda unor cerinte diferite ale noilor generatii de masteranzi.

Dat fiind marele interes aratat pâna acum de tinerii absolventi diverselor programe si activitati ale CESI, suntem convinsi ca ei vor sesiza caracterul original si  extinderea cercetarii vizualului pe care îl ofera SMS în cadrul ansamblului de  activitati organizate de CESI.  

Programul SMS aduce la un loc, pe cât stim, pentru prima oara în tara noastra, discutii si analize ale celor mai importante forme de spectacol - teatru, cinema, media, spatiu si miscare, inclusiv coregrafie, ca si managementul cultural apropriat acestora -, drept tot atâtea module unitare tematic.

Deschidem astfel un dublu mare câmp de reflectie, analiza si dialog, anume cel al inter-artelor si cel al dezbaterii dintre filosofie si istoria artei, întelese în relatie strict cu  imaginea vizuala. Vedem în aceasta largire a orizontului conceptual, informativ si practic, unica în peisajul academic actual, principalul aspect inovator al programului SMS.  

O carte deja clasica, de Guy Debord, vedea întreaga viata actuala, zisa postmoderna, ca o Societate a spectacolului, în sensul ca toate activitatile sociale sunt concepute, gestionate si utilizate mai curând în vederea obtinerii unor anumite efecte asupra publicului decât în scopul de a rezolva în primul rând probleme social-economice, ori pentru a descoperi adevaruri obiective. Walter Benjamin vorbea deja de o estetizare a dictaturii în timpul nazismului, Erving Goffman atragea atentia asupra teatrului jucat în relatiile intersubiective cotidiene, Jean-François Lyotard remarca faptul ca diverse evenimente se datoreaza mai curând unor „turnuri” (coups) reusite decât unei argumentatii publice, cum credea Jürgen Habermas, în timp ce Gilles Deleuze si Felix Guattari propun rizomul ca tip de dezvoltare, în locul modelului organic precedent, iar Jean Baudrillard generalizeaza întreaga noastra lume la un imens simulacru.

Asemenea observatii se pot face, retrospectiv, si partial, desigur, si asupra altor societati, precum cea feudal-absolutista de la curtea regelui Frantei, comentata de Saint-Simon sau a burgheziei victoriene engleze, ori a comunismului românesc, toate încarcate de ipocrizie si ritualuri aberante, totusi partea a doua a secolului al XX-lea cunoaste noul factor al televiziunii ca mass-media si al comunicarii generalizate prin internet, bloguri etc., pe care teatrul secolelor precedente, tipariturile, apoi radioul si presa scrisa, ori fotografia, nu o puteau realiza mai înainte.

Cele sase module ale programului

Teorie

Modulul teoretic este deschis de prof. dr. Sorin Alexandrescu, director CESI, care prezinta o vedere de ansamblu asupra principalelor domenii ale vizualului la nivel conceptual si metodologic. Abordarile estetice si semiotice, cu trimitere la principalii gânditori ai secolului al XX-lea, sunt întovarasite de prezentarea unor dezvoltari mai noi, anume Cultural Studies si Visual Studies, ca si a trecerii destul de general raspândite de la intentia artistica – celebrul kunstwollen din estetica germana – la simpla intentie de comunicare ori de interventie sociala, dominante dupa asa-zisul „sfârsit al artei”.

Peter Sloterdijk va vorbi despre relatiile dintre filosofi, media si arta contemporana. Norbert Bolz - acum la Universitatea Berlin, din octombrie la Univeristatea din Karlsruhe -, un nume mare în teoria germana a mediilor, se va referi la dezvoltari recente în structura si dinamica mediilor în lumea occidentala.

Media

Modulul de media este deschis de prof. dr. Stelian Tanase, de la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Stiinte Politice, un reputat cunoscator al televiziunii, la care participa activ de multi ani. Reflectiile sale teoretice vor porni de la analiza a numeroase cazuri particulare si vor privi relatia dintre televiziune si spatiul public, functia ei informativa, dar si de impact asupra societatii, ca si la consecintele ei pe termen mediu si lung asupra culturii si a valorilor umane.

Invitatul sau va fi cunoscutul critic de arta Erwin Kessler, care se va referi atât la comunicarea vizuala în genere, cât si la formele specifice ale artei video. Prima se refera, printre altele, la preeminenta vizualului asupra textualului în presa „tabloida”, a iconurilor emotive în comunicarea prin internet, în timp ce seminarul despre arta video pleaca de la exemple din Bill Viola, Gary Hill, Patatics si altii, pentru a ajunge la ontologia si hermeneutica specifica vizualului contemporan.  
   
Teatru

Modulul de teatru este coordonat  de cunoscutul istoric si critic al domeniului, Marian Popescu, prof. dr. la Universitatea din Bucuresti. Cursul sau pleaca de la ipoteza unei analogii între corpul uman si societate, ca si dintre reprezentarile lor în teatru. Dupa o incursiune în epocile clasice, discutia se concentreaza pe modernitatea recenta, unde Marian Popescu observa o derivare a interesului spre exterioritatea corpului uman, ca si a celui social, în dauna vechii obsesii pentru interioritate (die Innerlichkeit), ori pentru comunitatea locala, comuna romanticilor si multor modernisti; o concluzie care se apropie de cele exprimate mai sus din punct de vedere teoretic sau mediatic.

Dintre invitatii lui Marian Popescu, Victor Ion Frunza (UNATC) observa, dimpotriva, revenirea la relatia teatrului cu comunitatea, în diverse experimente din Europa, printre care cele ale lui Grotowski si Brook. Miruna Runcan, profesor doctor la Universitatea Cluj, tine un curs despre dramaturgia cotidiana, în prelungirea observatiilor lui Goffman, mentionate mai sus, dar si a antropologiei culturale contemporane în care un rol important îl joaca strada, insertia individului într-o institutie, chiar vestimentatia, participarea la scene – si înscenari – tipice etc. Dintr-un cu totul alt punct de vedere, Nona Ciobanu si Iulian Baltatescu se opresc la influentele tehnicilor vizuale recente asupra spectacolului.

În fine, dezbaterile din jurul regizorului si profesorului Mihai Maniutiu, la care vor participa si diferiti colaboratori apropiati la spectacolele sale, vor oferi un material teatral si vizual concret, capabil sa testeze teoriile moderne, dar si revenirea ciclica la marile teme ale teatrului clasic. Masteranzii vor analiza de-altfel cu toti profesorii DVD-uri cu punerile în scena discutate.

Cu o astfel de participare, modulul de teatru, cel mai dezvoltat din program, vadeste o deosebita largime de orizont teoretica si practica. 

Film

Modulul de film este la acelasi nivel profesional. Coordonatorul sau este Andrei Ujica, reputatul autor al Diagramelor unei revolutii (1992), filmul despre revolutia româna din 1989, si profesor la Universitatea din Karlsruhe, partenera a Universitatii din Bucuresti la constituirea programului SMS. Andrei Ujica se refera la noul val românesc de film, mai ales la Cristi Puiu, pentru a studia rolul scenariului si al auctorialitatii în aceste filme, atât de apropiate, s-ar zice, de realitatea nuda. Pe de-alta parte, el le compara cu filmele produse în alte tari aflate în faze postcomuniste, precum China, pentru a sesiza influenta evenimentelor recente asupra vizualului cinematografic.

Dintre invitatii sai, Razvan Radulescu, cunoscut mai ales ca scenarist, studiaza din punct de vedere filosofic, dar si practic, problema temporalitatii în scenariu si în film, ca si trecerea adesea dificila de la unul la celalalt. Alex Leo Serban, cel mai cunoscut critic de film din acest moment în România si autor al câtorva carti foarte apreciate despre cinematograf, pleaca de la constatarea ca traim într-o „video-sfera”, adica într-o lume guvernata de vizualul inspirat de film (Gilles Lipovetsky: Ecranul global), dar dominat de tipul de comunicare video, si analizeaza atât gramatica imaginii, cât si forta ei de influentare a privitorului, în dauna cautarii obiective a adevarului.
Aceste dezbateri vor fi continuate gratie artistului invitat, Cornel Porumboiu, laureat în 2009 la Cannes, si care, prin filme precum, de exemplu, Politist, adjectiv, situeaza aceasta problematica în centrul operei sale.

Spatiu si miscare

Urmatorul modul este dedicat unei probleme complexe, anume spatiul, amenajarii sale si miscarii în interiorul lui. Coordonator este Marius Marcu-Lapadat, conferentiar doctor la Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM), Bucuresti, aflata în consortiu cu UB în ceea ce priveste activitatile desfasurate de CESI.  Cursul sau se refera la amenajarea si decorarea spatiului interior, atât în lumea reala, în diverse momente istorice, cât si în teatru si film. Andreea Hasnas, profesor cu drept de conducere de doctorat la UAUIM, se ocupa de scenografie în aceleasi trei spatii si analizeaza în mod special filmul Metropolis de Fritz Lang, comediile lui Cehov, în regia lui Mihai Maniutiu si baletul Nocturne,conceput de Gigi Caciuleanu. Chiar acesta din urma, de la înaltimea marilor lui succese din multe tari, printre care Franta si Chile, unde conduce trupele lor nationale de dans contemporan, este cel care tine cursul urmator de „coreo-sofie”, un termen construit pentru a marca relatia dintre coreografie si filosofie, axat pe miscare în spatiu si dinamica a corpului. În fine, idea de corp, miscare si spatiu este reluata, din alt unghi, de catre Vava Stefanescu, director al Centrului national de dans contemporan din Bucuresti.

Gasim astfel aici noi exemple de relatii transversale între diverse module, caracteristice întregului program SMS.   

Management

În fine, modulul de management cultural, coordonat de conf. dr. Adela Rogojinaru, seful Catedrei de Comunicare si Relatii Publice de la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, completeaza modulele precedente, acordându-le, pe lânga calitatea intelectuala, o finalitate practica, aceea de-a putea aplica cunostintele primite într-o politica de management cultural, înalta din punct de vedere profesional si, în acelasi timp, apropriata unei institutii culturale din domeniul spectacolului. Cultura este vazuta acum ca un proiect institutional, deservita de un marketing specific epocii noastre postmoderne si post-tranzitie, în care cultura de masa face o reala concurenta culturii de elita. Evaluarea si prezentarea obiectelor culturale tine astfel de spirit critic, dar si de o “politica a imprevizibilului” pentru care teatrul, filmul, dansul, arta video etc au nevoie de manageri atât cu cunostinte în domeniu, cât si cu deschidere spre o cultura inevitabil pluralista. Lector dr. Laura Mesina, secretar stiintific al CESI, ca membru al aceleiasi catedre ca Adela Rogojinaru, reia aceasta problematica dintr-un alt unghi si se ocupa de campanii culturale în relatie cu notiunile de imagine, discurs si eveniment, cu trimiteri la domeniile vizate de SMS.   

Alte aspecte inovatoare ale programului SMS sunt:

• crearea unor relatii transversale între modulele de învatamânt, în baza unor teme comune, de exemplu, între teatru, film si modulul de spatiu si miscare, ori a statutului informatiei mediatice, între modulul de media si teoria generala a vizualului, film ori arte video;
• combinarea activitatii didactice cu cea de cercetare la nivelul masteranzilor si al docentilor prin organizarea unor ateliere de comentare a operei lui Sloterdijk, Bolz, Maniutiu si Porumboiu, soldate cu publicatii destinate marelui public, ceea ce creaza un prim debuseu larg cultural masteratului;
• combinarea învatamântului teoretic cu un modul special de management culturaldestinat punerii în practica a cunostiintelor teoretice si absorbtiei absolventilor în domeniile specifice ale pietei muncii, programul SMS fiind astfel si un facilitator de posturi de munca pentru acestia (al doilea debuseu practic). Pentru lumea spectacolului este, credem, pentru prima oara ca teoria relatiei spectacol-media-societate si managementul acesteia sunt integrate.

Masteratul va beneficia, asadar, de: un program de cursuri, prelegeri, conferinte cu invitati de la universitati din România si din strainatate; o infrastructura si o logistica optime pentru dezvoltarea unor proiecte de cercetare la care sa participe, precum la TPI, si masteranzii; activitatile organizate de CESI pentru membrii sai si pentru SD-SITT; spatiile pentru activitati didactice si pentru cercetare, puse la dispozitia CESI de catre UAUIM.

În planul de învatamânt al programului SMS figureaza colocvii anuale ale masteranzilor, care vor fi organizate tot în cadrul „Rezidentialelor Interdisciplinare de Vara” ale „Scolii Doctorale „Spatiu, Imagine, Text, Teritoriu” SD-SITT. Ca atare, experienta organizatorilor, deja relevanta în ce priveste facilitarea comunicarii între grupurile de cursanti ai programelor de studii ai CESI îsi va spune cuvântul în mod fericit. Masteranzii programului SMS vor putea lucra alaturi de colegii lor atât în plan scolar, cât si în cercetare, asa cum s-a întâmplat pâna acum la programele de studii existente.